Invata copiii o limba straina mai repede decat adultii?

Contrar credintei comune, copiii nu pot invata limbi straine intr-un timp mai scurt comparativ cu elevii mai in varsta.

Este doar un mit ce a luat nastere din faptul ca majoritatea oamenilor compara copiii din familii imigrante cu parintii lor, fara a tine seama de faptul ca acesti copii experimenteaza un nivel ridicat de expunere la o limba straina si primesc educatie formala in aceasta a doua limba.

In zilele noastre, majoritatea academicienilor sunt de acord ca elevii in varsta au performante mai bune decat copiii in ceea ce priveste sarcinile de analiza verbala si folosirea sofisticata a limbii.

O presupunere foarte des intalnita este aceea conform careia copiii invata mult mai repede o a doua limba. Ceea ce nu se ia de obicei in calcul de catre necunoscatori este diferenta enorma la nivel de complexitate a limbii pentru fiecare varsta.

Stapanirea unei a doua limbi de catre copii pare superioara pentru ca structurile si vocabularul de care acestia au nevoie pentru o comunicare adecvata sunt cu mult mai simple decat cele necesare pentru adulti. Mai mult, copiii de 6 ani nu au inceput inca sa aiba o dezvoltare cognitiva completa a primei lor limbi.

Copiii mici pot fi depasiti de subiecti mai in varsta pe sarcini similare in a doua limba, datorita maturitatii cognitive a celor din urma si a cunostintelor sau experientelor de viata ce se transfera din stapanirea primei limbi.

Totusi, exista o perioada critica pentru invatarea unei limbi straine, ce incepe la aproximativ 6 ani si se sfarseste la 12 ani: copiii se descurca mult mai bine decat adultii atunci cand vine vorba de pronuntie si performante orale, care sunt atribuite plasticitatii musculare si cerebrale, atribute ce se diminueaza natural odata cu varsta.

Controlul neuromuscular

Din perspectiva neurologica, sunetele produse de fiecare vorbitor sunt influentate masiv de coordonarea neuromusculara a regiunii orale. Deoarece copiii (in special intre 1 si 6 ani) nu au achizitionat inca tipare stabile de articulare, rostirea oricarui sunet sau cuvant este mult mai usoara pentru ei, comparativ cu adultii.

Plasticitatea creierului

Se argumenteaza ca lateralizarea functiilor creierului si pierderea plasticitatii neurale inainte de pubertate – in jurul varstei de 12 ani – marcheaza sfarsitul primei dezvoltari lingvistice (cu exceptia vocabularului). Desi exista inca dezbateri asupra acestui aspect, s-a propus ca lipsa plasticitatii in creier ingreuneaza achizitia de noi limbi, deoarece dupa aceasta perioada capacitatea de procesare a limbii nu poate creste, iar limba 1 si limba 2 vor fi gestionate in regiuni diferite ale creierului , iar nivelurile ridicate de mielinizare devin factori inhibatori.

Alte pareri propun ca argument ideea ca dimensiunea palatului moale in timpul copilariei timpurii, puterea memoriei receptive pentru cuvinte noi in limba 1 intre varstele 2 si 9 ani si sensibilitatea copiiilor catre sunete noi (ex. recunoastearea diferentei intre r in engleza, franceza sau araba) ii fac pe copii mai buni la a invata limbi straine.

Totusi, pana la acest moment, niciuna dintre aceste ipoteze nu a fost testata sau demonstrata stiintific, ele ramanand asadar la stadiul de simple ipoteze.