Bazarul cu meditatii

Se pare ca alegerea meditatorului a devenit in zilele noastre un soi de experienta de bazar, o supralicitare a simturilor, hartuite de sclipiciul si tiuitul produselor care intind maini imaginare catre tine, cerand eliberarea din captivitatea rafturilor. Daca vrei sa te pregatesti pentru job sau sa iti ajuti copilul sa aiba rezultate mai bune la scoala, este suficient sa cauti un profesor pe site-urile specializate.

Si de aici incepe aventura... Ce sa alegi si mai ales cum? Oferta este atat de variata si criteriile de selectie atat de vagi incat este aproape imposibil sa iei o decizie. Dar ce sa faci? Odata ce ai ajuns acolo, iti faci cruce (daca nu esti ateu), intri si , vorba crestinului smerit, "ce o vrea bunul Dumnezeu". O lume intreaga, cu viata si framantarile ei, ti se destainuie in imagini si cuvinte alese cu grija pentru a-i da cumparatorului senzatia de satisfactie deplina. Meditatori care iti zambesc larg din poze pentru a te asigura de prietenia lor, promisiuni ca doar alaturi de ei vei reusi sa obtii cele mai bune rezultate, dovezi (numai de ei stiute) ale performantelor de pana acum, portofoliu ad hoc al experientei lor pedagogice, promisiunea ca iti vor dezvalui secretul invatarii si, nu in ultimul rand, cate parale face osteneala lor.

La fel ca in orice bazar care se respecta, toate laolalta: matasuri fine si stamba, cupe de argint ciocnind frateste cu pahare de aluminiu, pietre pretioase acceptandu-si anonimatul printre bijuteriile de tinichea, cristal si sticla, catei cantatori cu blana roz, statuete totem cu polei auriu si masti de bronz, etc. Un bazar psihedelic, care se hraneste din neputinta ta, care te absoarbe pana cand te contine.

Si mergi mai departe pentru ca nu cunosti drumul de intorcere. Pana cand, simturile se supun in agonie. Si faci alegerea. Fara sa intelegi de ce si fara sa stii daca ai facut o alegere buna. Totusi, simti nerabdarea copilului care desface cadoul de Craciun. Necazul e ca nu intotdeauna primesti ceea ce doresti. Dezamagire, un oftat, inghiti in sec si mergi mai departe, caci toata lumea stie ca "e rusine" sa refuzi un cadou sau sa te arati nemultumit de continutul acestuia. Profesorul pe care il descoperi sub ambalajul imaginii digitale poate fi dezamagirea din ziua de Craciun, dar refuzul ar insemna recunoasterea unei culpe imposibil de asumat si o negare a identitatii comune cu cel care a facut alegerea. Prin urmare, daca nu am voie sa gresesc, nu am voie sa recunosc ca am gresit. Urmeaza momentele de frustrare si autopenitenta, cand simti ca nu progresezi asa cum ti-ai dorit, cand vrei sa renunt pentru ca "nu e de tine". Dar nu te gandesti nicio secunda ca ar putea fi vina profesorului pe care nu il valideaza nici experienta profesionala si, probabil, nici intuitia ta.

Asadar, ce criterii de evaluare aplicam atunci cand cautam un meditator? Cine ofera garantia ca persoanele care posteaza anunturi pe site-urile de meditatii sunt cu adevarat calificate pentru a oferi astfel de servicii? De ce nu exista un control si o selectie a celor care se erijeaza in profesori, perorand cu mandrie despre cum fac meditatii la ei in sufragerie si dosesc banii de impozite datorate statului ?

Tema de reflectie pentru cei care nu mai cred de mult in Mos Craciun...