Învățatul ca un stil de viață

În antichitate, “învățați” erau considerați filosofii, care erau persoane care toată ziua citeau și încercau să își folosească rațiunea ca să descopere sensul vieții. Unii dintre ei mai făceau și experimente, dar majoritatea trăiau din cărți. Pe atunci educația era un lux, automat doar cei bogați și-l permiteau.
Pe măsură ce ideea de educație a devenit “mainstream”, “învățații” au devenit persoanele care terminau o facultate și se angajau în cercetare sau își desfășurau o viață pur academică/intelectuală. Mai erau câțiva rebeli, in special antreprenori, dar aceștia nu erau neapărat văzuți ca fiind învățați, ci mai degrabă ca niște descurcăreți.
Apoi a venit Internetul și a “stricat” tot. Accesul la informație s-a dezvoltat pe an ce trece și unele țări au ajuns în punctul în care au inclus dreptul la Internet în declarația lor de drepturi ale cetățeanului. Ceea ce este extraordinar.
De ce “Învățatul ca un stil de viață”
Mulți au căzut de acord asupra vorbei “educația este ceea ce îți rămâne după ce termini școala”. La începuturi educația a fost ca o modă/fiță accesibilă doar celor cu mulți bani. Acum a devenit o chestie normală, la care majoritatea avem acces în diverse forme.
Educația a devenit un bun de larg consum.
Când ceva devine un bun de larg consum, acel ceva își pierde din importanță, pentru că toată lumea are acces la el. Are o valoare, însă valoarea nu mai este atât de atractivă.
Dovadă a pierderii valorii educației este nr. elevilor care au promovat BAC-ul în ultimii ani. Copiii și-au pierdut respectul pentru educație pentru că în mintea lor este mai “ieftină” decât orice alt bun pe care îl au și care intră în sfera distracției: Rețele Sociale, Chiul, Băut etc.
Deși accesul în antichitate era exclusivist, educația avea valoare, pe care mulți și-o doreau. Cât timp educația îți oferea o slujbă, îți doreai să ai parte de educație la cel mai înalt nivel. Acum, când poți să faci ce vrei, ideea de a învăța și-a pierdut din atractivitate.
De ce? Pentru că ne-am pierdut pe parcurs.
Procesul de învățare a fost dintotdeauna personal. În cei 7 ani de acasă ai asimilat cât ai putut despre lume, în stilul tău. Apoi ai fost standardizat până la facultate. Ţi-ai pierdut mult din personalitate și în loc să înveți, ai fost pus să devii o mașină de memorat.
Părinții pe măsură ce au devenit tot mai ocupați, nu au mai avut timp să îți transmită din școala vieții.
În loc să devii un adult pregătit pentru viață, imediat ce ai terminat facultate, ai devenit un tânăr confuz, care nu știe exact unde anume ar putea să se angajeze. Educația a devenit chiar o piedică în angajarea ta, mai ales dacă domeniul tău nu are locuri de muncă.
Problema este că tu ai crezut aproape toată viața că vei fi învățat și că nu trebuie să înveți. Ai uitat de tine.
Creierul tău este o mașinărie extraordinară. Tu poți să faci ceea ce îți dorești. Ai șansa să repari în 1-2 ani, ceea ce ți s-a spus greșit în ultimii 10.
Învață ceea ce te face să zâmbești.
Învață ceea ce te face confuz, dar curios să descoperi lucruri noi.
Învață să înveți în stilul tău, astfel încât să înveți mai mult, mai repede și mai bine.
Învățatul este doar un mod mai sofisticat de a spune: “Ce pot eu să fac astăzi mai bine?” sau “Cum pot să devin azi mai bun decât ieri?”.
Nu a fost vorba niciodată despre cât de bune sunt notele tale, ci de ce ești în stare să creezi din nimic și ce ești în stare să faci dintr-o situație care parcă nu are soluție.
Ești o mașinărie de rezolvat probleme.
Crede-mă ești genial.