Cand folosim termenul e-learning ne referim in special la metode electronice de sprijinire a procesului educational. Introducerea calculatoarelor in salile de curs, punerea suporturilor de curs pe CD-uri sau gazduirea lor pe site si chiar bibliotecile on-line nu sunt in fapt decat metode electronice de asistare a procesului educational.
O alta caracteristica pe care o atribuim in mod automat acestui concept este aceea de ne-sincronizare a participantilor la proces. In general cursurile sunt puse de cineva pe un suport electronic iar beneficiarul le acceseaza ulterior complet independent de acesta. Exista, insa, cazuri in care eLearning insemna mult mai mult. Unul dintre ele este Facultatea de Comunicare si Relatii Publice "David Ogilvy", din SNSPA. In cadrul acesteia au fost create doua proiecte complexe on-line: Universitatea Virtuala de Afaceri (UVA) si programul de Masterate On-line. Ambele forme de invatamant sunt complet computerizate si se desfasoara prin intermediul Internetului.
Invatamant cu prezenta virtuala
Proiectul UVA a fost creat in perioada 2002-2004 cu finantare PHARE si a vizat trei zone: Bucuresti, Iasi si Resita. Scopul a fost crearea unui modul de invatamant de scurta durata, in principal pentru reconversia profesionala.
Prima problema care a aparut a fost alegerea unei platforme de eLearning care sa corespunda cerintelor ridicate ale proiectului. Dupa o analiza a mai multor oferte din piata s-a ajuns la concluzia ca trebuie creata o platforma proprietara pornind de la cerintele profesorilor. O echipa proprie de programatori din departamentul de informatica al facultatii a preluat toate datele si a rezultat prima platforma de eLearning implementata la UVA. In perioada octombrie 2003-aprilie 2004 aceasta a sustinut prima serie, care a adunat un numar de 1300 de cursanti din intreaga tara.
Desi a facut fata foarte bine sarcinii platforma a fost regandita in urma acestui "test" pe scara larga. A aparut astfel o a doua platforma, creata tot de departamentul informatic al facultatii, de aceasta data in parteneriat cu Sociologics. Aceasta a fost considerata suficient de buna pentru a constitui baza unui alt proiect, Masteratele On-line. La prima vedere acestea par a se incadra in categoria invatamantului la distanta, fara frecventa. Facultatea nu a fost insa de acord si a reusit sa demonstreze ca este in fapt o forma de invatamant cu prezenta obligatorie, chiar daca se desfasoara on-line. Sistemul intr-adevar monitorizeaza cu mare acuratete prezenta studentilor in salile de curs virtuale precum si intreaga lor activitate, permitand o mult mai precisa notare a activitatii studentilor.
Prezenta on-line versus Prezenta clasica
Cum spuneam, chiar daca este on-line, prezenta este prezenta, iar masteratele on-line sunt acreditate la fel ca cele traditionale cu cursuri de zi, asadar cu o durata de trei semestre (in loc de patru cat au cele fara prezenta). Care sunt asadar avantajele varinatei on-line care sa justifice aparitia acestui sistem educational?
In primul rand prezenta poate fi efectuata de oriunde, nu numai in sala de curs. Fie ca este acasa, fie ca a ramas la servici peste program sau se gaseste intr-un Internet Cafe, studentul poate participa la curs la fel de bine. Cand spunem oriunde avem in vedere sensul larg al acestui cuvant, oriunde putand insemna ca in cazul Masteratelor on-line de la "David Ogilvy", Franta, Cehia si chiar China (situatia este reala).
Al doilea avantaj este flexibilitatea programului. Daca dintr-un motiv oarecare nu s-a putut realiza prezenta exact in perioada cursurilor (de la 6 la 7 seara spre exemplu) aceasta poate fi totusi facuta pana la cursul urmator. Studentul se poate inregistra, intra in sala virtuala si citi tot ce s-a discutat si chiar poate lasa intrebari, la care profesorul ii va raspunde inainte de cursul urmator.
Exista sceptici care considera nivelul academic al invatamantului on-line ca fiind sub cel traditional. Cel putin in cazul discutat situatia nu sta deloc asa. Masteratele on-line folosesc aceiasi profesori ca si cele traditionale, iar pentru UVA corpul profesoral a fost costituit la un nivel extrem de crescut. Cerintele de angajare a profesorilor au fost de-a dreptul draconice: persoanele trebuia sa fie sub 35 de ani, educate in strainatate, implicate in mediul de afaceri romanesc si cadre universitare. Desi nu au fost facute compromisuri in ceea ce priveste aceste cerinte, corpul profesoral a fost constituit.
Sursa :
http://www.marketwatch.ro/articol/769/eLearning_un_nou_model_educational/